Covid 19 şi fericirea

in Mira by

Azi am văzut un titlu care cred reprezintă chintesenţa acestor zile: ”Ce fericiţi eram înainte de Covid 19 şi nu ştiam”.

Pandemia este un fapt imuabil. Nu putem derula timpul înapoi ca pe o casetă, nu putem da stop joc şi relua de la un punct anterior.

Depinde de fiecare dacă e o tragedie, un eveniment memorabil sau punctul de cotitură spre o viaţă mai bună.

În cazul în care crezi că ai fost fericit şi nu ştiai, în acel moment înseamnă că ceea ce ai în acest moment nu îţi mai este suficient pentru a fi fericit.

Ce este fericirea? Grecii antici au avut nu mai puţin de opt cuvinte care definesc tipuri de iubire. Experienţa personală mă face să cred că fericirea este în primul rând de mai multe feluri. Că există fericire imediată, că există fericire cu norişori roz şi fluturi în stomac, că există fericirea triumfului şi că există o fericire durabilă şi constantă. Primele forme de fericire sunt faimoase şi pentru euforia bruscă asociată dar şi pentru pierderea rapidă a acestor emoţii. Asta deoarece se bazează pe prezenţa în sistem atât a unor hormoni neuronali care nu pot fi produşi în cantităţi foarte mari cât şi din cauza desensibilizării receptorilor neuronali la endorfine. (Într-un fel, e similar cu mirosirea unui parfum minunat. Parfumul e încă acolo, dar după ce te expui o perioadă la parfum, nu-l mai simţi, pentru că receptorii se desensibilizează. Cam aşa e şi creierul cu endorfinele.)

La polul opus e fericirea durabilă. Nu e uşor de construit, nu e uşor de conştientizat fiindcă îi lipsesc manifestările cu care suntem educaţi să asociem fericirea, dar o dată construit modelul, ”ţine” o viaţă, doar cu desprăfuiri uşoare din când în când.

Primul lucru de luat în considerare atunci când se analizează ”cât de fericiţi eram”, este definiţia fericirii.

Dacă definiţia fericirii tale se bazează pe deţinerea de obiecte, drepturi considerate inalienabile sau prezenţa unor fiinţe pe care le defineşti doar prin rolurile lor sociale (soţ/ soţie, copil, părinţi, amant/ă), atunci da, momentele acestea în care e clar că nu mai ai aceleaşi posibilităţi de a a deţine, nu au cum să fie fericite.

Însă înainte de izbucnirea Covid 19 erai fericit?

Dacă da şi fericirea ta durabilă se baza strict pe deţinerea de obiecte sau prezenţe, atunci a fost bine. Ce ordine a importanţei acorzi obiectelor/ prezenţelor/ drepturilor (temporar sau definitiv) pierdute? Care e obiectul/ prezenţa/ dreptul pe care l-ai pierdut şi a cărui importanţă era maximă? Ce importanţă aveau celelalte obiecte/ prezenţe/ drepturi.

Şi în acest moment, te afli la o răscruce. Ce poţi pune în locul acelor obiecte/ prezenţe/ drepturi pentru a fi iar fericit?

Dacă nu erai fericit înainte de decembrie 2019, atunci de ce crezi că aveai nevoie ca să fii fericit? Cum poţi acţiona ca să îţi extinzi zona de echilibru către acele puncte critice?

Al doilea aspect pe care l-aş lua în considerare când analizez ”cât de fericiţi eram şi nu ştiam”, este cum ştiu eu că sunt fericit?

Ce ştiu acum despre fericire şi ce sunt dispus să fac ca să fiu fericit?

Lumea cu Covid 19 în ea nu e obligatoriu să fie una nefericită. Fericirea e o decizie personală.

Iar întrebarea reală este ”eşti dispus să fii fericit”?

Sănătate şi bună citire!

Pentru mai multe informaţii de specialitate şi programări, mă poţi contacta la adresa de contact.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*